La 50 de ani după ce două state arabe vecine, Egipt și Siria, au atacat Israelul în timpul a ceea ce s-a numit „Războiul de Yom Kippur” (6-26 octombrie 1973), organizația teroristă Hamas a lansat un atac pe mare, pe uscat și în aer asupra mai multor localități. Sute de civili au fost uciși, alte zeci de persoane au fost răpite și transportate forțat în Gaza iar întreaga opinie publică israeliană este șocată de amploarea atacului și de fragilitatea zidurilor de securitate de la frontieră.
De mai multe luni Israelul este blocat politic în miezul unei reforme judiciare, promovate de guvernul lui Beniamin Netanyahu și contestate în stradă de opoziție, săptămânal, de la începutul anului 2023.
Liderii militari și din serviciile de securitate au fost și ei angrenați în această dispută. Palestinienii, la rândul lor, sunt împărțiți între administrația Mișcării Fatah, condusă de Mahmoud Abbas, președintele Autorității Naționale, și mișcarea Hamas, care controlează Gaza.
Peste aceste divergențe s-au adăugat realele șanse ale stabilirii relațiilor diplomatice dintre Israel și Arabia Saudită, eveniment care ar izola Iranul și grupările paramilitare și teroriste din Orientul Mijlociu și lumea arabă.
Fâșia Gaza
Când, în 2005, ultimii dintre cei aproape 1.000 de soldaţi israelieni plecau definitiv din Fâşia Gaza, în Knesset (Parlamentul) de la Ierusalim, unele voci precum cea a lui Isaac Herzog anunţau că pentru teritoriul palestinian va veni, în fine, o perioadă de prosperitate care îl va îndrepta spre profilul economic şi financiar al fostei colonii britanice Hong Kong. Gaza deţine toate premisele geografice pentru a deveni unul dintre cei mai importanţi poli ai relaţiilor economice mondiale. Teritoriul are ieşire la Marea Mediterană, se află situat între Egipt şi Israel, la o distanţă foarte mică de Canalul Suez, la întretăierea celor mai importante rute care străbat Orientul Mijlociu
La 15 ani distanţă după retragerea israeliană, Gaza nu produce nimic şi exportă doar terorism. Pe teritoriul ei nu există niciun port sau aeroport iar pământul nu este străbătut de nicio autostradă sau cale ferată. În plus, aproape 50% din Produsul Intern Brut al Fâşiei Gaza se realizează exclusiv din salariile şi veniturile obţinute de cei care lucrează în Israel. Iar din 2007 teritoriul a fost ocupat politic de formaţiunea islamistă Hamas, aflată în conflict cu Fatah, partidul palestinian care conduce la Ramallah, în Cisiordania.
Gaza este un teritoriu cu o suprafaţă de 360 kilometri pătraţi, o populaţie de peste 2,5 milioane locuitori (toţi arabi şi musulmani), care are o lungime de 41 de kilometri şi o lăţime variabilă, între 6 şi 12 kilometri.
Graniţa Fâşiei Gaza cu Egipt are o lungime de 11 kilometri, cu Statul Israel de 51 de kilometri iar litoralul la Marea Mediterană se întinde pe 40 de kilometri. Cele două frontiere sunt ermetic închise şi delimitate cu garduri înalte, nici Egiptul, nici Israelul nepermiţând libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor. Forţa de muncă validă din Fâşia Gaza este angajată în munci necalificate în Israel (în special în construcţii, în infrastructură şi în industria ospitalităţii) iar o altă parte se ocupă de cultivarea citricelor, cealaltă ramură economică a Fâşiei. Egiptul nu permite locuitorilor Gazei să lucreze pe teritoriul său dar nici nu prea există presiune în acest sens de vreme ce salariile din Israel sunt şi de 10 ori mai ridicate decât în vecini.
Totuşi, cea mai mare parte a locuitorilor Fâşiei Gaza, în jur de 40% dintre cei apţi de muncă, sunt şomeri. Procentajul ajunge şi la 90% în rândul tinerilor sub 30 de ani. Cele mai multe familii trăiesc la limita subzistenţei, din stipendii şi ajutoare alimentare şi medicale oferite de organizaţiile umanitare, de instituţiile ONU şi de diverse state europene şi SUA. Densitatea populaţiei şi lipsa de perspective economice şi personale au conturat o realitate teritorială explozivă, cei mai mulţi locuitori nefiind primiţi nici în Israel, nici în Egipt şi, prin urmare, neputând ieşi din perimetrul celor 360 de kilometri pătraţi.
Fâşia Gaza nu dispune de aeroport sau de un port, nici de autostradă sau cale ferată (cea existentă este construită în timpul Mandatului britanic asupra Palestinei, după Primul Război Mondial, dar nu mai este funcţională). Nu există industrie în Gaza, cum nu există nici sectoare economice terţiare (ospitalitate, servicii, IT, banking).
Comerţul teritoriului cu exteriorul este extrem de puţin consistent, singurul export notabil fiind portocalele. Prin urmare, veniturile nu asigură costurile serviciilor publice, ale celor de educaţie şi sănătate. Desele raiduri israeliene, care urmează atacurilor cu grenade, drone sau rachete dinspre Gaza, au distrus în repetate rânduri imobile de locuinţe din oraşul Gaza (acolo unde se aflau reşedinţele liderilor Hamas) dar au afectat şi slaba infrastructură a comunicaţii din Fâşie, precum electricitatea, telefonia mobilă sau aprovizionarea cu gaze naturale.
