În mijlocul discuțiilor despre reforma pensiilor speciale, magistrații de rang înalt din România vin cu solicitări care sfidează complet așteptările publice. Documentele prezentate de Înalta Curte arată clar direcția în care se îndreaptă sistemul: nu spre limitarea privilegiilor, ci spre amplificarea lor.
Magistrații cer expres:
–
recunoașterea oficială a faptului că volumul de muncă este disproporționat, din cauza numărului mare de posturi vacante –
alocarea unor sume suplimentare, sub formă de compensații, din economiile salariale rezultate din neocuparea acestor posturi
Așadar, în loc ca economiile realizate prin posturile vacante să fie redirecționate în beneficiul sistemului sau al contribuabililor, se solicită ca ele să fie convertite în bonusuri pentru cei care „preiau volumul de activitate”.
Aceste revendicări vin într-un moment în care România se confruntă cu presiuni bugetare serioase. Într-o țară în care majoritatea salariaților trăiesc cu venituri modeste, iar pensionarii obișnuiți abia își acoperă cheltuielile, pretențiile suplimentare ale magistraților sunt percepute direct ca o sfidare.
Mai grav este faptul că documentele transmise de reprezentanții sistemului judiciar nu includ nicio propunere de reformă reală:
nicio măsură pentru eficientizarea instanțelor, nicio soluție pentru distribuirea echitabilă a dosarelor, nicio asumare pentru digitalizare sau reducerea birocrației. Totul se reduce la bani în plus pentru aceiași oameni, în aceleași condiții.
Mesajul este limpede: în loc să contribuie la reașezarea justiției într-o direcție echitabilă și transparentă, o parte a magistraturii rămâne blocată într-o mentalitate de castă privilegiată, care se consideră îndreptățită la beneficii suplimentare indiferent de context.
În acest climat, reacția magistraților nu face decât să adâncească sentimentul de ruptură între sistemul judiciar și societate. În timp ce cetățeanul de rând vede doar costuri, privilegii și lipsă de responsabilitate, magistrații de top cer mai multe resurse, mai multă protecție și noi compensații, cu o detașare totală de realitatea economică din jur.
Solicitările formulate în aceste zile dovedesc nu doar lipsa de autoreformă, ci și absența unui minim gest de solidaritate față de restul populației.
