Istoricul comunei Florești

Comuna Florești este una dintre cele mai vechi așezări de pe teritoriul României, primele urme de locuire fiind datate din paleolitic, în zonă găsindu-se fragmente ceramice de tip Coțofeni. În perioada romană, localitatea se află pe drumul de legatură al castrelor romane de la Napoca (Cluj-Napoca de astăzi), respectiv Ala Siliana (actualul Gilău).

Peste populația băștinașă daco-romană, în secolul al VI-lea s-a așezat o populație slavă care în scurt timp a fost asimilată. Urmele lăsate de către aceasta se regăsesc în câteva toponime (Luna, Vlaha).

În secolul al IX-lea începe cucerirea Transilvaniei de către maghiari care au împarțit teritoriul în comitate. În 1241 are loc invazia tătară în Europa care produce uriașe distrugeri materiale și umane. În urma acestei pustiiri în toată Transilvania, inclusiv în zona Floreștiului, sunt aduși coloniști sași. Acest lucru explică și denumirea de până în 1924 a localității ca Feneșul Săsesc. Prima atestare documentară a urbei a fost făcută în anul 1272. Rezultat al proceselor istorice desfășurate de-a lungul secolelor, precum și a structurii etnice, peisajul confesional al comunei poartă marca diversității. Astfel, în aproape toate localitățile se găsesc biserici și lăcașe de cult a cel puțin două-trei confesiuni.